Îndemn la bucurie, Constantin Dulcan

Etichete

349931În ultimul timp am constatat că nu puţini cititori ai Filialei de Carte Religioasă îl descoperă cu plăcere şi admiraţie pe doctorul Constantin Dulcan şi mai ales apreciază scrierile lui mai vechi sau mai noi. Pentru noi toţi, un link către un articol care ne învaţă de ce ne sunt utile: iertarea, gândurile bune, relaxarea, rugăciunea, mişcarea, alimentaţia sănătoasă, starea de spirit optimistă:

http://www.formula-as.ro/2015/1153/stil-de-viata-100/dr-constantin-dulcan-avem-nevoie-de-bucurie-ca-de-painea-cea-zilnica-18800

Busuiocul şi Boboteaza

Etichete

, , , , , ,

boboteaza„Sfinţenia apei nu vine de la busuioc şi el nu este obligatoriu în acest ritual de sfinţire a apei (de la Bobotează). Busuiocul, care este o plantă frumos mirositoare, se foloseşte din motive practice: florile şi frunzele acestei plante sunt dese şi au capacitatea unui burete de a absorbi multă apă sfinţită cu care se stropesc casa, obiectele, oamenii. Una este să iei agheasmă cu pumnul, să arunci prin casă, şi alta este să te foloseşti de busuioc. În loc de busuioc putem folosi şi merişor sau orice altă plantă. Sunt multe ţări unde nu creşte busuiocul şi, totuşi, se oficiază agheasmă şi fără busuioc, ca dovadă că sfinţenia nu vine de la această plantă. Ba mai mult, sfinţenia nu vine de la crucea metalică sau de lemn cu care se binecuvintează apa. Cel mai important este semnul crucii pe care preotul în face doar cu mâna deasupra vasului cu apă. Mare este semnul Crucii lui Hristos!”.

Din: Bogasiu, Sava, Convorbiri amprentate. Buzău, Editura Alpha MDN, 2009, p. 31-32. Carte disponibilă la Filiala Religioasă.

Biblioteca în care se face, nu se tace

Un articol ce merită citit, despre noul rol al bibliotecilor şi nu numai.

Imprimantă 3D la Biblioteca Municipală din Köln Imprimantă 3D la Biblioteca Municipală din Köln

De câte ori ați auzit în jurul vostru: „Nu avem bani, nu avem spațiu, nu avem destui oameni”? Ați auzit-o și ați spus-o chiar voi, sunt convins.

Și totuși, cu riscul de-a vă deprima acum, în prag de sărbători, am să vă vorbesc tocmai despre un proiect de bibliotecă care presupune foarte mulți bani, spațiu din greu și oameni… Oameni, mai puțin. Și și aceia pe post de beneficiari, nu de bibliotecari, dar să nu anticipăm prea mult…

La începutul lunii noiembrie, am participat la atelierul organizat de Goethe Institut (în parteneriat cu ANBPR și ABR) intitulat Explore. Create. Share – Makerspace și biblioteci – Exemplul Bibliotecii Municipale Köln.

Dacă ar fi să rezum totul într-o frază: a fost o întâlnire despre un tip de bibliotecă în care se face, nu se tace.

Dacă e să intru în detalii, sunt multe…

Vezi articol original 1.018 cuvinte mai mult

Un punct de vedere inedit despre o problemă delicată a zilelor noastre

Etichete

, ,

528„Există în viaţă o anume contradicţie. Se înţelege că, atunci când se căsătoresc, oamenii au unul faţă de celălalt sentimente puternice. Dacă este vorba sau nu de iubire adevărată, nu ştim. Mai apoi, sentimentele acestea trec, şi apar două alternative. Unii spun: „Întrucât sentimente nu mai există, de ce să ne chinuim în continuare unul pe celălalt? Să ne despărţim!”. În felul acesta poţi să te întâlneşti şi să te desparţi toată viaţa cu diferiţi oameni. Cea de-a doua cale este cea pe care merg oamenii responsabili. Aceştia spun: „Da, iubire nu mai există şi pare că nu mai avem de unde să o mai luăm, însă există datoria; pentru a ne păstra căsnicia, pentru copii, vom rămâne împreună”. Uneori, totuşi, nu rezistă, alteori aşa îşi duc această cruce până la capăt, scrâşnind din dinţi. Eu îi respect profund pe aceşti oameni, însă, bineînţeles, mi-e milă de ei (…).
Acest tablou ar arăta foarte întristător, foarte mohorât, dacă asupra dragostei nu s-ar putea lucra, dacă omul nu ar putea cultiva în el dragostea. Atunci când privim dragostea ca pe ceva ce nu depinde de noi absolut deloc, la fel ca vremea – a venit şi mă bucur, a plecat şi îmi rup părul din cap – nu procedăm corect. Dragostea ţine de voinţa omenească, de alegerea noastră, întrucât ea vine de la Dumnezeu, Însuşi Dumnezeu este Dragoste – în noi înşine nu se află izvorul dragostei. Nu putem să stârnim în noi dragostea printr-un efort de voinţă, decât dacă omul înţelege: „Cu omul acesta m-a unit Dumnezeu, mi-am luat răspunderea pentru viaţa acestui om, am rostit făgăduinţe, oricum ar fi va trebui să trăiesc cu el, şi fie îl voi răbda pur şi simplu, fie îl voi îndrăgi. Îmi dau seama că mai bine e să-l iubesc. Cum să fac asta?”.
De voinţa mea ţine, în primul rând, să cer dragoste de la Dumnezeu, Care este izvorul dragostei, iar în al doilea rând să fac tot ce vine din dragoste. După cum spun Sfinţii Părinţi, dacă nu ai în tine dragoste, fă faptele dragostei, şi vei învăţa să iubeşti. Altfel spus, fă faţă de omul de lângă tine ceea ce ai face dacă l-ai iubi.”

Din: Divorţul: cum îl prevenim, cum îl depăşim. Bucureşti, Editura Sophia, 2011 – carte disponibilă la Filiala Religioasă

 

Şezători la Filiala de Carte Religioasă?

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

11222624_910560305665446_3917677488098087588_nDe aproape 3 ani la noi la Filială se reunesc adulţi şi uneori copii animaţi de aceeaşi pasiune: lucrul manual. De-a lungul timpului, aici s-au creat ornamente de Paşti şi Crăciun, flori origami, tablouri mici pe carton îmbrăcat în pânză de sac, mărţişoare. Mai nou, am cusut bluze gen ii pentru noi şi o cămaşă pe care părintele Mihail Milea o va purta cu drag.

De ce se ţin astfel de întâlniri la Filială? Dacă în trecut Biblioteca era privită doar ca depozitara unor colecţii de cărţi pe care cititorii la consultau la sala de lectură sau le împrumutau, acum rolul ei este altul. Mai toate bibliotecile publice au calculatoare cu internet pentru public, iar cei care le folosesc se numesc utilizatori. Calculatoarele, primite prin programul Biblionet, ne-au fost de un real folos, cu ajutorul lor am salvat imagini cu ii, tehnici de lucru, am scanat şi am printat pentru toţi doritorii diverse modele.

În epoca noastră, supra-tehnologizată, omul este înconjurat de informaţie. Calculatorul însă nu poate suplini prezenţa umană. Solitudinea pe care o trăieşte omul contemporan e din păcate o realitate tristă. Ca să o depăşeas12189962_906648722723271_6213927618239857827_ncă, el trebuie să iasă din casă, spre locuri unde se întâlnesc persoane dornice de comunicare şi comuniune.

Iată un rol nou al bibliotecilor în zilele noastre: acela de a anima comunitatea locală, de a mijloci întâlnirea între persoane având aceleaşi centre de interes. În acest context, şezătorile devin un serviciu nou de bibliotecă. Iar entuziasmul cu care vin la Filială participanţii la şezători e un indicator al utilităţii ei.

Pe de altă parte, formarea continuă, care e un deziderat actual, se realizează şi prin intermediul şezătorilor. Indiferent de vârstă, învăţăm ceva nou, în acest caz fiind vorba de tot ce ţine de sfera lucrului manual. Mai mult, învăţăm să lucrăm în echipă şi ne dezvoltăm abilităţi noi.

Aşadar…da, şezătorile la Filială chiar îşi au sensul şi locul cuvenit!

Despre nădejde, cuvinte ale sfântului sărbătorit astăzi

Etichete

, , ,

sf-nectarietaumaturgulcuvinte-de-nadejde-celor-fara-de-nadejde_1_fullsize„Nădejde, preaplăcut nume, plin de bucurie şi de toate bunătăţile! Cu adevărat, cât de minunată este puterea ta! Negrăită este lucrarea ta făcătoare de minuni! Cu adevărat eşti frumoasă ca o fiică a cerului! Cine poate spune în cuvinte frumuseţea ta? Cine poate povesti binefacerile tale? Puterea ta este sprijin sufletelor întristate. Lucrarea ta aduce stăpânirea împărăţiei celor bune. Eşti darul dat nouă de Dumnezeu pe care nimeni nu ni-l poate lua, fiindcă tu ai fost plăsmuită dimpreună cu sufletul omului, ca să-l întăreşti în toate încercările vieţii şi să-l arăţi deasupra împrejurărilor luptător nebiruit. Tu i-ai fost dăruită omului ca răsplată pentru biruinţă şi spre a-i împodobi creştetul cu cununi neveştejite.”

(din: Sfântul Nectarie din Eghina despre nădejde, în Cuvinte de nădejde celor fără de nădejde. Bucureşti, Editura Sophia, 2008. – carte disponibilă la Filiala Religioasă, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”)

 

Pelerinajul – nevoia de miracol?

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , ,

-miracolul-in-via-a-omului-modern-o-monografie-sociologica-a-pelerinajului-12884Este una din întrebările la care îşi propune să răspundă o carte din colecţia Filialei noastre: „Miracolul în viaţa omului modern. O monografie sociologică a pelerinajului”. Autorul ei este Valentin-Lucian Beloiu, doctor în sociologie şi neobosit călător: în Franţa, Anglia, Ţara Galilor, în Brazilia, căutând vindecători spirituali, în Canada, pentru a-i studia pe indienii nord-americani.

Cartea destinată pelerinajului a presupus o amplă documentare, de la arhivele CNSAS şi până la călătorii spirituale în ţară, dar mai ales în Ţara Sfântă şi la Muntele Athos. A reieşit, în urma acestor investigaţii, o lucrare bine închegată, care surprinde prin analiza profundă a fenomenului religios şi vine să umple un gol, căci puţine sunt studiile, la noi, dedicate călătoriilor spirituale. Pelerinajul are valenţe diferite, el este căutare şi experienţă, înnoire şi îmbogăţire a vieţii spirituale, eveniment misionar. El intră în relaţie cu alte două noţiuni: minunea şi credinţa. Minuni au existat dintotdeauna; semnificative sunt acelea din Biblie, minunile sfinţilor, minunile moderne. Pelerinajele la mormintele celebre de la noi: al părintelui Arsenie Boca şi al părintelui Iustin Pârvu includ deseori şi opriri la icoane făcătoare de minuni sau la moaşte. Şi în creştinismul catolic există locuri pline de miracole: la Lourdes, în Franţa, la Fatima, în Portugalia sau la Santiagopelerinaj de Compostela, în Spania.

Concluzia? Ne-o spune chiar autorul: „Pelerinajul este o cale spre miracol, deci spre Dumnezeu sau este chiar miracolul, dar şi reciproca este valabilă, miracolul fiind o formă de pelerinaj interior, o regăsire a noastră în această lume modernă raţionalistă şi materialistă”.

Dicţionarul vieţii veşnice…

Etichete

, , , , , , ,

iubirea-vrajmasi-nicolae-velimirovici…acesta este titlul unei prea frumoase cărţi, al cărei autor este Sfântul Nicolae Velimirovici. Cartea a apărut la Editura Egumeniţa (Galaţi) în 2014 şi există de curând şi în colecţia Filialei Religioase a Bibliotecii Judeţene „V. Voiculescu”.

Vlădica Nicolae Velimirovici a fost un mare savant al secolului XX, primind titlul de doctor al universităţilor din Berna, Oxford şi Glasgow; a avut intense activităţi sociale, misionare şi diplomatice; a cunoscut ororile celui de-al doilea război mondial şi a fost întemniţat la Dachau; nu în ultimul rând, s-a dedicat scrisului ca modalitate de a-i îndemna pe oameni să trăiască aproape de Dumnezeu şi să se ferească de ispitele veacului.

„Dicţionarul vieţii veşnice” reprezintă o sinteză din opera lui Velimirovici, alcătuită pe criterii tematice şi aranjată alfabetic. Acest „nou Gură de Aur” ni-L arată pe Hristos ca şi călăuză spre viaţa veşnică, care este „o viaţă nouă, o lume nouă, o împărăţie nouă”.

Dacă vreţi să fiţi fericiţi, iată ce trebuie să faceţi: „gândiţi-vă la Dumnezeu măcar cât vă gândiţi la oameni; temeţi-vă de Dumnezeu măcar cât vă temeţi de oameni; cinstiţi-Lr298 pe Dumnezeu măcar cât îi cinstiţi pe oameni”.

Aşadar, aveţi la dispoziţie o carte minunată, numai bună să vă înţelepţească! Despre autorul ei se poate spune, folosind propriile lui cuvinte referitoare la Sfântul Siluan Athonitul:

„Cartea vieții sale e smălțuită toată de mărgăritarele înțelepciunii și de aurul dragostei. E o carte uriașă și nestricăcioasă.”

 

Filocalia siriacă

Etichete

, , , , , , ,

filocalia-siriaca_SAIT-338x520Acolo unde acum au loc violenţe fără precedent, generând exodul emigranţilor ce nelinişteşte întreaga Europă, a înflorit din secolul al II-lea Biserica Siriei, datorată răspândirii creştinismului în acele teritorii încă de la începutul propovăduirii Evangheliei. Din secolul al IV-lea s-a dezvoltat literatura creştină de limbă siriacă, plecând de la traducerea Sfintei Scripturi în siriacă (Peshitta). Înflorirea literaturii creştine siriace s-a realizat prin activitatea a peste 70 de scriitori, teologi, istorici, dintre care cel mai cunoscut este Sfântul Efrem Sirul (306-373).

O parte din textele ascetice ale acestor scriitori se regăseşte în cartea „Filocalia siriacă”, nou intrată în colecţia Filialei Religioase. Traducerea, notele şi comentariile îi aparţin lui Remus Rus, specialist de renume în istoria religiilor. Textele incluse în această Filocalie vorbesc despre căutarea frumosului şi a înţelepciunii prin apropierea de Dumnezeu.

Şi, pentru că obezitatea e una din bolile moderne, iar în trecut ea  era cunoscută mai ales sub denumirea: „lăcomia pântecelui”, redăm mai jos un citat actual din scrierile scriitorului siriac Philoxen de Mabbug:

„Cine nu ştie că o mâncare frugală şi hrana cu măsură dau sănătate trupului, mai ales atunci când sunt unite cu munca moderată? Iar în legătură cu acest subiect învăţătura medicilor aduce mărturie, iar ei, adică învăţătura sau meşteşugul lor, care a fost descoperit cu scopul echilibrării trupului, ştiu mai bine decât toate celelalte meşteşuguri că sănătatea şi boala trupului izvorăsc din mâncare, iar dacă sunt întrebaţi, ei vor indica întotdeauna cumpătare în folosirea cărnii, şi pe lângă aceasta ei vor sfătui ca hrana omului să fie limitată, iar el să se păzească de a bea vin fără măsură. Iar dacă dau omului să bea vin din pricina unei nevoinţe, ei îi împuţinează tăria cu multă apă şi abia atunci îl dau spre a fi băut. Tot ei poruncesc omului să se păzească întru totul de trândăvie şi să iubească osteneala şi să caute munca, iar cu exerciţii de tot felul care sunt înrudite cu munca fizică să păstreze sănătatea copiilor lor.”

 

 

 

Duminica la biserică

Etichete

, , , , , , , ,

Pentru creștinul ortodox, cea mai frumoasă zi din săptămână este duminica. De ce? Participarea la Sfânta Liturghie e împărtășirea cu Frumosul divin, e încărcarea cu bateriile spirituale care ne dau putere să ducem crucea unei noi săptămâni.

Din păcate, mulți dintre noi luăm parte la ”slujba slujbelor” în necunoștință de cauză. Nu cunoaștem etapele și semnificația momentelor importante ale liturghiei, care ne ajută să ne reculegem și să ne interiorizăm. În plus, ne derutează și acele babe care acționează ca niște ”agenți de circulație”, vorba Părintelui Mihail Milea, și ne indică scrutător pe unde să o luăm, ce să facem și mai ales ce să nu facem. Uneori, dacă suntem persoane de sex feminin, priviri aspre urmăresc ținuta noastră vestimentară. Cine nu are batic sau fustă staniloae_dumitru_pr-spiritualitate_si_comuniune_in_liturghia_ortodoxalungă pare deja exclus de la ospățul duhovnicesc al slujbei. Degeaba ne zâmbește Hristos din icoane, pacea sufletului a zburat o dată cu duritatea acestor persoane ”evlavioase”, dar care smintesc pe orice om ce vine cu bună credință la biserică. Există o postare pe youtube și facebook cu un fragment dintr-o predică a  părintelui Calistrat, foarte apreciată pentru că vorbește pe limba de azi despre toate aceste ispite pe care le întâlnești când vii duminica la slujbă, mai ales dacă mergi într-o biserică unde nu ai mai intrat.

Tocmai de aceea e necesară informarea despre ce se petrece de fapt la Sfânta Liturghie. Slujba e reflectarea lucrării mântuitoare a lui Hristos, de la nașterea Sa și până la înviere și înălțare. Cuvintele rostite de preot, precum și răspunsuriexplicarea_dumnezeiestii_liturghiile credincioșilor nu sunt puse la întâmplare. De unde aflăm ce semnifică ele?

Filiala de Carte Religioasă vă stă la dispoziție cu lucrări, mai vechi sau mai noi, ce explică Sfânta Liturghie. Nu vă rămâne decât să veniți și să le cercetați. Așa veți intra duminica viitoare în biserică  și veți ști la ce luați parte. Și, poate, îi veți învăța și pe alții…